Scurt istoric

Istorie Aprilie 5, 2014

Satul Teioasa este aşezat pe partea dreaptă a Prutului, pe coasta dealului ce urcă spre Darabani, pe stânga şoselei Dorohoi - Darabani. Face parte din oraşul Darabani, judeţul Botoşani, aflându-se la 4 km distanţă de oraşul Darabani şi 35 km de municipiul Dorohoi.

            Din discuţiile purtate cu bătrânii satului am aflat că, cu multă vreme înainte satul Teioasa nu exista aici unde se află acum, ci la circa 2 km către satul Păltiniş şi se numea Teioşica. Acest sătuc a aparţinut  administrativ de Păltiniş, căci chiar satul Teioasa actual, a ţinut de comuna Păltiniş până în anul 1926, după care a trecut la comuna Darabani. Mai târziu s-a clădit o curte boierească în vatra satului de azi, iar locuitorii satului Teioşica s-au mutat şi s-au aşezat în jurul ei, formând satul Teioasa.

            În locul unde astăzi se află biserica Teioasa, în faţa fostelor curţi boiereşti ,,a fost o  biserică veche (?) care în anul 1912 la Bobotează, a ars complet din cauza neglijenţei unui paracliser. Era mult mai mică, construită din lemn şi acoperită cu şindrilă. În acelaşi an şi în acelaşi loc, a fost refăcută cu posibilităţi locale, ridicându-se acum la o parte şi o clopotniţă simplă tot din lemn, în care s-au aşezat cele două clopote, care până atunci funcţionau pe un stativ jos. În anii 1912-1913 s-au cumpărat încă trei clopote mai mici, de către enoriaşul Ilie Gîrdeanu.

            În anul 1928 s-a început construcţia bisericii actuale sub conducerea preotului Grigore Baz, parohul parohiei Bajura, de care aparţinea şi biserica Teioasa ca filială. A fost demolată biserica cea veche, şi pe acelaşi loc s-a construit biserica nouă, din lemn tencuit – interior şi exterior – pe temelie de piatră, acoperită cu tablă zincată. Are formă de corabie, cu altar, naos, pridvor, cafas şi turn, iar catapeteasma a fost adusă de la Cernăuţi. Icoanele sunt toate noi, în afară de trei icoane ce se mai păstrează de la biserica veche. A fost terminată şi sfinţită în anul 1934.

            Parohia Teioasa se înfiinţează în anul 1937, prin dezlipire de la parohia Bajura. Este formată din satul Teioasa.

            În timpul celui de-al doilea război mondial, în anul 1941 biserica a fost lovită în câteva locuri  şi a fost reparată în anul 1942. Tot în anul 1941 a fost lovită de o bombă incendiară şi clopotniţa, care a ars complet. Clopotele mici s-au topit, iar cele mari sunt crăpate în câteva locuri. Au fost urcate în turnul bisericii, apoi au fost coborâte în anul 1989, luna iunie, ziua 20, şi aşezate într-o clopotniţă din lemn unde se află şi astăzi.

            Biserica nu are obiecte de valoare artistică, istorică sau documentară.

            Presupunem că biserica veche a fost construită în 1840 sau mai înainte, pe baza inscripţiilor de pe clopote: ,,…acest clopot sau făcut …coconu Iordache Murgulet la musie Teisa …1840 mai 30”. Au fost turnate probabil odată cu ale bisericii Darabani care au aceeaşi dată: 1840 mai 10.

            Menţionăm că clopotele actuale au fost refăcute în anul 1988 de un bun creştin şi membru al Consiliului Parohial – Ifrim Vasile, care s-a îngrijit personal de retopirea şi refacerea clopotelor care au fost avariate, în timpul războiului din 1941.

            În curtea bisericii se află morminte vechi, printre care şi ale unor ctitori ( Murgulet ? ). Două din ele care se află către altar, au lespezi care au avut inscripţii, actualmente şterse.

            Parohia posedă o grădină parohială, pe care se află casa parohială veche, construită din contribuţia enoriaşilor. Între anii 1993-1995, sub îndrumarea preotului paroh Nichita Nicodim s-a ridicat o altă casă parohială în spatele celei vechi având zidăria din cărămidă, acoperită cu tablă şi azbociment, în faţă având veranda din fier cornier şi sticlă iar în spate o altă verandă construită din lemn. Spun bătrânii că de mult, în mijlocul acestei grădini ar fi existat o casă lungă cu multe odăi, construită din lemn şi lut, acoperită cu paie şi în care locuia un preot Costache.

            Într-una din odăi preotul învăţa pe o parte din copiii satului, să scrie şi să citească.